|
|
BOLI DE
PIELE
10.VIROZE CUTANATE
Unii inframicrobi(ultravirusuri) se
localizeaza la nivelul tegumentelor si produc boli bine caracterizate.
Unele ultravirusuri au o afinitate mare atat pentru epiderm cat si pentru
sistemul nervos. Din aceasta cauza se disting epidermoviroze (verucii) si
epidermo-neuroviroze care cuprin herpesul si zona zoster.
In afara de aceste viroze, afectiuni
locale, mai exista unele infectii generale virotice, boli febrile si
contagioase cu manifestari cutanate.
Tot din aceasta categorie fac parte
si o serie de dermatoze de origine virotica mai putin studiate cum sunt
pemfigusul vulgar si psoriazisul.
VERUCI VULGARE
Verucile (negii, alunitele) sunt
excrescente papilare si hiperkeratozice e dimensiuni variabile. Ele sunt
datorate unui ultravirus sau inframicrob.
Veruca vulgara apare in general la
copii si adulti, tineri pe fata dorsala a degetelor si mainilor, mai rar pe
palme, laba piciorului genuchi, coate, etc. Numarul lor este diferit,
uneori numai 2-3, alteori sunt foarte numeroase. Ele sunt izolate sau
grupate. Se prezinta ca niste ridicaturi rotunde, de dimensiuni variabile,
de la o gamalie de ac pana la un bob de mazare si mai mare. Suprafata lor
este convexa sau aproape plana, adesea neregulata la centru, prezentand
niste ridicaturi verucoase. Culoarea verucilor este cenusie-galbuie, bruna
sau negricioasa. Consistenta lor este tare, aspra.
O data aparute, verucile cresc si
persista indefinit, rareori se vindeca spontan.
Veruca plantara este un tip clinic
ceva diferit, din cauza caracterului tegumentului pe care se dezvolta.
Stratul cornos, hipertrofiat nu permite dezvoltarea in relief a verucii,
asa incat aceasta creste in profunzime, unde irita dermul papilar. Clinic,
veruca plantara se prezinta ca o batatura, dar la centru se vede adesea o
papilomatoza sau neregularitati cenusii-brune, iar la periferie un chenar
hiperkeratozic. Durerea vie la presiunea exercitata la mijlocul verucii
este caracteristica.
Verucile plane juvenile apar la copii
si adolescenti, mai rar la adulti, adesea brusc, exploziv. Se localizeaza
in general pe fata, uneori pe dosul mainilor. Se prezinta ca niste papule
plane, rotunde sau usor poligonale, de 1-2 mm diametru, de culoarea pielii
sau ceva mai inchise. Se vindeca adesea in mod spontan.
Verucile papilomatoase sau
papiloamele sunt niste ridicaturi de cativa milimetri, pediculate,
filiforme, care se formeza pe fata sau pe gat.
Papiloamele mucoasei bucale sunt mai
rare si mai putine la numar. Se asociaza fie cu papiloamele filoforme, fie
cu verucile vulgare. Suprafata lor este totdeauna plana, iar coloratia lor
cenusie face contrast cu rosul mucoasei.
Tratamentul verucilor este local.
Dupa anestezie locala se excizeaza veruca cauterizand apoi baza cu nitrat
de argint. Deoarece prin aceasta metoda recidivele sunt frecvente, este
preferabil sa se cauterizeze verucile prin diatermocoagulare,
galvanocauter. Folosirea termocauterului este adesea urmata de cicatrice
inestetice.
Verucile plane se vindeca adesea cu
pomezi rezorcinate si acid salicilic 5-10%.
HERPESUL
Herpesul este o eruptie acuta de
vezicule situate pe o baza eritematoasa cu sediu obisnuit peribuco-nazal
sau in regiunea genitala. Afectiunea este datorata unui virus. La om el se
poate pune in evidenta in leziunile cutanate, in ganglionii spinali, adesea
in lichidul cefalorahidian, uneori chiar in saliva si sange. Un fapt este
evident: persistenta virusului in organism, indeosebi in ganglionii
spinali, de unde periodic, in anumite circumstante, poate sa revina din nou
la piele si sa produca leziuni. Calea de propagare a virusului este
nervoasa, el se propaga in lungul nervilor, atat de la piele spre centru,
cat si de la centru la tegumente. Unii specialisti socotesc ca virusul
persista la nivelul leziunilor vindecate, ceea ce explica recidivele in
acelasi loc. Acest mod de abordare nu se potriveste cu observatiile
clinice, care arata ca aparitia eruptiei este insotita adesea si chiar
precedata de manifestari nervoase. Uneori herpesul apare izolat, fara cauze
aparente. De cele mai multe ori, insa el apare in urmatoarele
circumstante:
a).infectii de alta natura, uneori
bine caracterizate, ca meningita cerebrospinala, pneumonia, gripa.
b).in decursul unor tulburari
umorale, socuri sau stari fiziologice, ca menstrele, raporturi
sexuale.
c).dupa administrarea unor
medicamente sau vaccinuri
d).in caz de infectii sau traumatisme
locale ca blenoragia pentru herpesul genital, infectii sau traumatisme
dentare, sinuzale sau amigdaliene pentru herpesul peribucal.
Eruptia de herpes este precedata cu
cateva ore sau chiar cu o zi, de senzatii subiective de prurit, caldura
locala, adesea nevralgie discreta locala sau chiar regionala. Eruptia apare
sub forma unui mic placard eritematos, putin edematos, reliefat, pe
suprafata caruia se dezvolta rapid un buchet de vezicule, cu continut clar,
de aspect perlat. Veziculele pot fi numeroase3-4, alteori exista placi si
buchete in numar mai mare. In unele cazuri, veziculele sunt mai izolate
unele de altele. Herpesul poate deveni local dureros la palpare. Foarte
repede continutul veziculelor se tulbura transformandu-se in cruste
cenusii-brune, uneori hemoragice, care cad lasand in loc o mica pata
eritematoasa trecatoare. Toata evolutia dureaza 10-12 zile. Herpesul nu
lasa cicatrice decat exceptional. Rareori herpesul se poate infecta.
Herpesul genital merita a fi cunoscut
din cauza fecventei lui, atat la barbati cat si la femei si a sediului sau
pe mucoase, care ii da caractere deosebite. El se caracterizeaza prin
faptul ca este mai dureros, adesea precedat si insotit de nevralgii
accentuate. Veziculele se sparg repede si lasa in loc mici eroziuni, adesea
confluente, cu margini policiclice si microciclice. Suprafata eroziunilor
este rosie, zemuinda, uneori acoperita de un exudat cenusiu-galbui. La
palpare leziunea nu este indurata, afara numai daca herpesul a fost tratat
intempenstiv prin medicamente prea active, in care caz el se poate indura,
ulcera si persista un timp mai indelungat. Herpesul vulvar este uneori
intins, cu leziuni multiple, febril. Herpesul genital este adesea
recidivant, putand deschide poarta la infectii veneriene.
Herpesul bucal se localizeaza adesea
pe amigdala, faringe, este dureros si poate fi insotit de febra(angina
herpetica)
Tratamentul herpesului nu este
special, el vindecandu-se si singur. Tratamentele active, intempestive pot
irita, exematiza, ulcera herpesul si deci prelungi evolutia sa.
Tratamentele simple,
descongestionante, usor dezinfectante pot totusi influenta favorabil
evolutia, impiedicand infectiile supraadaugate. Astfel herpesul cutanat
beneficiaza de atingeri cu alcool, pudraj cu talc, herpesul genital de
comprese cu ceai de musetel, eventual o crema simpla. In caz de dureri se
administreaza antinevralgice, vitamina B1. Pentru a evita infectiile
veneriene, se interzice raporturile sexuale inainte de vindecare.
Herpesul recidivant este mai greu de
tratat. Eruptia poate fi uneori oprita daca se atinge leziunea incipienta
cu alcool iodat sau rezorcinat
2-3%.
Tratamentul cu antibiotice da
rezultate dubioase sau nule.
ZONA ZOSTER.
Zona zoster este o viroza
caracterizata printr-o eruptie constituita din mai multe placi eritemato-veziculoase
repartizate unilateral pe un teritoriu nervos bine precizat si insotite de
tulburari nervoase clinice si de alteratii in ganglionii spinali ai
teritoriului respectiv. Zona zoster nu recidiveaza aproape niciodata, insa
netratata cu atentie poate duce la efecte secundare nedorite.
Zona zoster poate aparea in doua
circumstante diferite:
a)fie in mici epidemii sau sub forma
de cazuri mai frecvente primavara si toamna.
b)fie in circumstante patologice
deosebite.
Cauzele adjuvante care pot dezlantui
aparitia eruptiei sunt:
-diferite infectii acute sau cronice;
meningita, pneumonie, tuberculoza, sifilis secundar sau nervos.
-unele intoxicatii
medicamentoase;arsenic, bioxid de carbon, plumb, morfina,
-leziuni si traumatisme ale
sistemului nervos, traumatisme craniene, dentare, punctie lombara.
Zona zoster se caracterizeaza prin
eruptie, tumefierea ganglioniolor sateliti si simptome nervoase.
Adesea eruptia este precedata de
simptome generale uneori foarte discrete, alteori mai accentuate, ca febra,
frisoane, astenie, care retrocedeaza repede la aparitia eruptiei. Eruptia
spoate fi precedata si de simptome subiective locale care se manifesta sub
forma de prurit, arsuri, parestezii.
Eruptia se manifesta la fel ca
herpesul, prin aceleasi placi eritemato-edematoase, ceva mai infiltrate, pe
care dupa 6-24 de ore apar buchete de vezicule perlate. Eruptia se
constituie in general in cateva izbucniri, timp de 3 zile. Ele sunt
intotdeauna unilaterale, nu depasesc linia mediana si acopera un teritoriu
nervos, bine delimitat, in legatura cu un segment medular sau un ganglion
spinal. Placile pot ramane izolate dar adesea ele se unesc. Veziculele au
un continut clar timp de 2-3 zile, apoi lichidul se tulbura devenind net
purulent. In a cincea zi, in centrul veziculei apare o crusta bruna. Foarte
repede, lichidul se transforma in crusta. Aceasta se usuca complet in
cateva zile si se desprinde in 10-15 zile, rareori mai tarziu, lasand pete
eritematoase la inceput, apoi depigmentare sau hiperpigmentate.
Zona zoster uneori se vindeca si
singura, insa nu v-as recomanda sa asteptati acest lucru. Tratamentul local
poate impiedica infectiile ulterioare. Pe leziuni se poate aplica alcool
sau apa Dalibour diluata si se va pudra cu talc. In caz de eruptii intinse,
cu infiltratii si ulceratii se vor aplica comprese umede usor
dezinfectante, eventual solutii colorantesau pomezi dezinfectante, iar
impotriva durerilor se vor administra antinevralgice.
|
|