|
BOLI DE
PIELE
15.BOLILE ANEXELOR
PIELII
1.PARUL
Bolile parului constituie in practica
dermatologica o problema din cele mai curente. Cauzele care produc
afectiunile parului sunt variate, ca si diversitatea alteratiilor
lui.
In general parul poate suferi
urmatoarele modificari patologice:1. modificari de culoare, 2. modificari
structurale, 3.modificari in ce priveste dezvoltarea lui exagerata in
regiuni neobisnuite, 4. rarirea, mai ales in pielea capului, putand ajunge
la calvitie.
1.Modificari de coloratie.
Incaruntirea este reprezentata de
modificarile de culoare a parului spre nuanta deschisa ce se observa la
unele persoane o data cu inaintarea varstei. In conditiile aratate,
incaruntirea este deci un proces fiziologic. Factorii care determina
incaruntirea nu sunt complet elucidati; se sustine de unii ca bulbul nu mai
produce pigmentul care coloreaza parul; altii sustin ca in decursul
formarii parului intra in parenchimul lui bule de aer. Unele cercetari pe
sobolani au demonstrat ca alimentatia lipsita de vitaminele complexului B
si anume de acid pantotenic, ar produce o albire a parului.
Boli cronice, nevrite si traumatisme
ale nervilor periferici precum si socuri nervoase puternice joaca un rol
important, provocand incaruntirea uneori foarte rapida.
2.Modificari structurale ale
parului.
Tricochiza sau tricoptiloza se
caracterizeaza prin despicarea parului la extremitatea lui libera, in axa
lui longitudinala.
Tricorexa nodoza se caracterizeaza
prin aparitia unor mici nodozitati pe traiectul parului. La nivelul acestor
noduli, parul se despica in filanmente si se rupe. Aceste alteratii sunt
cauzate in majoritatea cazurilor, de spalari prea dese ale parului, de
intrebuintarea periilor tari si a apei oxigenate concentrate in scopul de a
schimba culoare aparului.
In afara de afectiunea de mai sus,
amintim ca in dermatoze pruriginoase: eczema, prurigo, neurodermita,
localizate pe regiuni paroase, prin repetate scarpinari, parul se toceste,
se scurteaza, lasand la suprafata numai cateva bonturi. Eliminarea
factorului mecanic, si vindecarea dermatozei, duc la refacerea
parului.
Tricomicoza palmelina. Perii sunt
inconjurati de numeroase formatiuni granuloase constituite dintr-o
ingramadire de micrococi, lipiti intre ei si de par printr-o masa cleioasa.
Perii apar lipsiti de luciul lor natural, duri si ingrosati si, dupa felul
microbilor, colorati in galbui, rosu, albastru si negru. Localizarea lor
tipica este axila si rar, regiunea pubiana.
Tricoclasia idiopatica. Perii se rup
in teritorii circumscrise fara vreo cauza decelabila. Localizarea obisnuita
este pielea capului.
Triconodoza laqueata se
caracterizeaza prin formarea pe par a unui sau doua noduri in bucla sau in
lat, fara vreo alterare a firului de par.
Tricomalacia. In interiorul
foliculului pilos parul se inmoaie si se rasuceste in spirala, constituind
o formatiune usor proeminenta. La suprafata se observa o rarefiere a
perilor.
3.Hipertricoza
Pe anumite teritorii, perii se maresc
in volum, sunt mai grosi si mai numerosi. Factorii care determina
hipertricoza sunt foarte variati; smulgerea frecventa a perilor, tulburari
hormonale la femei in varsta, virilismul, tratamente exagerate cu preparate
gonadotrope masculine.
Hipertricoza se prezinta uneori de la
nastere localizata pe regiuni intinse, acoperite cu peri grosi, bogati,
avand la baza nevi pigmentari.
4.Caderea parului si alopecia
Caderea parului nu este identica cu
alopecia, pentru ca nu fiecare cadere de par duce la alopecie.
Alopecia(chelia) inseamna o lipsa circumscrisa sau totala, definitiva, a
parului.
La orice cadere a parului trebuie sa
precizam de la inceput urmatoarele doua particularitati clinice:
-daca aceasta cadere a parului este
circumcrisa, adica daca apare in placi izolate, bine conturate, de marime
variata, sau daca ea este difuza si se intinde pe teritorii mari.
-daca este conditionata de o
suprimare functionala trecatoare a papilei, fara distrugerea ei, ea fiind
prin urmare capabila sa-si reia functiile dupa disparitia cauzei nocive
care a intervenit, parul refacandu-se sau daca ea este datorata unei
atrofii a papilei, in care caz parul nu se mai regenereaza.
Alopecii reversibile
Ele pot fi produse de cauze fizice si
chimice care actioneaza pe cale exogena.
Alopecia marginala traumatica se
produce la femei prin tractiune exagerata la aranjarea coafurii, la
intrebuintarea bigudiurilor. Localizarea ei este variata dupa regiunile
care sunt lezate prin traumatisme.
Tricotilomania apare la bolnavi cu
tulburari psihice sau la unii copii de scoala care au obiceiul sa-si smulga
continuu firele de par.
Alopecia simptomatica apare dupa un
soc chirurgical, obstretical, anestezii, dupa boli
infecto-contagioase(scarlatina, tifos, gripa, pneumonie, etc.)aproximativ
la 6-8 saptamani. Ea este caracterizata printr-o cadere difuza a parului.
Uneori pielea prezinta o descuamatie furfuracee. Factorul patiogenic sta in
legatura cu factorul etiogenic al bolii respective.
Aici putem incadra caderea parului
care se observa la fete in perioada pubertatii. Ea corespunde alopeciei
seboreice a barbatilor. Aceasta cadere este provocata de seboreea grasa,
care face ca parul sa fie ca uns, iar pe pielea capului sa se formeze un
strat de scuame groase. Bolnavele trebuie sa se spele mai des pentru ca sa
indeparteze acest strat de grasime. Frecvent acesta seboree este insotita
de o acnee vulgara. Factorul etiopatogenic este probabil endocrin. O
alopecie similara bazata pe factori endocrini se observa la femei in varsta
de 30-40 de ani si dupa menopauza. In genral, in aceste alopecii, perii se
raresc; ei insa se refac, dar nu sunt atat de puternici ca inainte.
Alopecii ireversibile
Alopeciile ireversibile exogene sunt
produse de diferite traumatisme, substante chimice sau de unele infectii
locale, care distrug pielea impreuna cu papilele firelor de par, lasand
cicatrice.
Alopeciile ireversibile de cauza
endogena incep la pubertate, atat la fete, cat si la baieti. Parul devine
gras, unsuros, iar pe pielea capului se formeaza un strat de scuame,
constituite fie din scuame grase(seboreice), fie din scuame
pitiriaziforme(pitiriazis)uscate. Dupa felul leziunilor initiale deosebim
alopecia seboreica si alopecia pitiriazica. Uneori caderea parului nu este
insotita de leziuni cutanate; alopecia prematura. Aceste trei variante au o
simptomatologie identica; deosebirea consta numai in faptul ca la fete
caderea parului este mai redusa, dureaza numai cateva luni, oprindu-se
apoi, in timp ce la barbatii tineri caderea este progresiva, dureaza fara
intrerupere ani de-a randul. pentru ca la varsta de 25-40 de ani parul sa
fie complet cazut, lasand numai in zona periferica postero-laterala a
pielii paroase, intr-un teritoriu cu un diametru variat, peri formand o
cununa in jurul capului. In felul acesta boala ajunge in faza terminala
caractererizata prin chelie. Pielea capului, in centru este lipsita de par,
fomand un teritoriu asemanator lunii pline; pielea este subtiata, se poate
increti in cute grosolane, este usor mobila pe straturile profunde, usor
atrofiata, luceste si este neteda.
In faza initiala se semnaleaza un
prurit discret, care se accentueaza seara la culcare.
Etiologia nu este cunoscuta. Se pot
incrimina, ca in toate alopeciile, aceleasi cauze, tulburari nervoase
probabil de origine centrala si tulburari endocrine. Uneori aceasta chelie
este familiala. Este interesant ca la femei caderea parului se opreste, la
barbati insa este progresiva.
Rezultatele terapeutice sunt modeste.
Se pot intrebuinta dupa forma uscata sau uleioasa, pomezi sau lotiuni
excitante. Intern se obtin rezultate bune prin administrarea de acid
pantotenic, vitamina A, vitamina H, antiseboreica.
2.UNGHIILE
Bolile unghiilor
1.Schimbarea culorii
Culoarea normala a unghiilor este roz
din cauza ca prin transparenta lamei unghiale se pot vedea capilarele
patului unghial. Aceasta coloratie normala se poate modifica in diverse
nuante. Coloratia alba se numeste leuconichie. Ea poate fi totala, adica sa
intereseze unghia in intregime, ca in vitiligo, albinism, nevrite sau dupa
afectiuni grave sau poate fi partiala. Leuconichia partiala este forma
obisnuita a afectiunii si este numita curent leuconichie, fara alt
calificativ. Ea se caracterizeaza prin pete de culoare alba care apar pe
lama unghiala, pete care pot fi distribuite regulat(liniar etc.) sau
neregulat. Aceste pete rasar de obicei la nivelul radacinii unghiei, de
unde ajung spre marginea ei libera, o data cu cresterea ei. Aparitia
leuconichiei este pusa in legatura cu afectiuni generale, mai ales de
natura endocrina.
In icter, unghiile sunt galbene. In
cianoza, stari casectice, colaps periferic, ele sunt violacee. In gangrena
ele devin aproape negre. Tot negru apare si hematomul subunghial
postraumatic, urmat de obicei de eliminarea unghiei.
2.Schimbarea formei unghiilor.
Cea mai frecvent intalnita modificare
a formei este realizata prin asa-numitele unghii hippocratice. Ele constau
in exagerarea convexitatii normale a unghiilor, care devin bombate ca
sticla de ceas. Cauza probabila este un edem al patului si mai ales al
matricei care, ridicandu-se, micsoreaza unghiul de crestere fata de
falanga, astfel ca unghia se muleaza pe planul osos. Unghiile hippocratice
se pot constata in urmatoarele afectiuni genrale: cardiopatii congenitale,
endocardita lenta, supuratii si tuberculoza pulmonara, papilomatoza intestinala
si osteoartropatia hipertrofiana Pierre Marie.
3.Schimbarea structurii
unghiilor.
Santul arciform al lui Beau este un
sant transversal, care apare in vecinatatea matricei si inainteaza o data
cu cresterea unghiei spre marginea libera. Poate fi prezent pe una sau mai
multe unghii. Aparitia lui se pune in legatura cu tulburari de nutritie,
afectiuni generale piretice, intoxicatii.
La femei poate fi consecinta
infectiilor sau traumatismelor de manichiura.
Depresiile sau eroziunile punctiforme
se pot prezenta pe una sau mai multe unghii, sub forma unor excavatii
rotunde care imprumuta unghiei aspectul de degetar. Ele pot fi dispuse
neregulat sau ordonate paralel, transversal sau longitudinal. Ele pot
aparea dupa reumatism acut si in diverse dermatoze: eczema, sifilis, dar
mai ales in psoriazis.
Santurile unghiale sunt dungi
longitudinale, frecvent intalnite la batrani. Uneori se pot accentua intr-o
asemenea masura incat pot provoca desprinderea unghiei, mai ales atunci
cand se asociaza si o fragilitate accentuata.
Distrofia mediana canaliforma este o
afectiune caracterizata prin prezenta unui sant longitudinal la una sau mai
multe unghii. Acest sant este insotit de subtierea, la nivelul lui, a lamei
unghiale, care devine friabila. Este o afectiune rara, probabil de origine
nervoasa.
Hepalonichia este o afectiune
caracterizata prin inmuierea unghiilor, care se deterioreaza sub actiunea
macerata a secretiei sudorale, in hiperhidroza sau in paralizii spasmodice.
Uneori, unghiile mai pot imprumuta aspectul alb-albastrui; ele au
fragilitatea membranei interne a cojii de ou.
Sideratia unghiala este sindromul
caracterizat prin oprirea in crestere a unghiilor.
Platonichia se caracterizeaza prin
disparitia convexitatii normale a suprafetei unghiale, aceasta devenind
plana.
Koilonichia este inversarea
curburilor unghiale, suprafata prezentand in centru o depresiune, nivel la
care unghia este mai moale. Unghiile iau infatisarea unor lopeti. Se
observa in anemii, eczeme.
Onicoschiaza se caracterizeaza prin
dezlipirea unghiilor de pe pat. In cazul cand unghia noua creste normal pe
pat, cele doua unghii se imbrica intre ele ca tiglele pe casa. Afectiunea
aceasta se constata in onicomicoze, in toxicodermii grave, in psoriazis, in
pemfigus.
Helconichia inseamna distrugerea
partiala a unghiei, sub forma unei pierderi de substanta, care descopera
astfel portiunea corespunzatoare patului, uneori semilunar.
Onicofagia este distrugerea marginii
libere, prin obiceiul ce-l au unele persoane, mai ales copiii, de a-si
roade unghiile. Afectiunea denota ticuri nervoase si necesita examenul unui
psihiatru.
Uzura marginii libere se observa in
anumite profesii si in dermatoze pruriginoase. Marginea devine lucioasa,
neteda si concava.
Atrofia unghiilor se caracterizeaza
prin subtierea lor, ele devenind papiracee. Suprafata lor devine ondulata,
iar consistenta moale. Ele nu trebuie confundate cu unghia epidermica, care
ia locul celei normale, dupa extirparea matricei, si care se formeza prin
procese de keratinizare suplimetara a patului.
Anonichia este lipsa unghiilor. Ea
poate fi totala sau partiala si e de obicei congenitala. Se poate intalni
in hiperkeratoza ihtioziforma, in keratoza difuza congenitala si
keratodermia palmo-plantara.
Ingrosarea unghiei se caracterizeaza
prin faptul ca unghia devine tare, rigida, striata longitudinal sau
transversal si se coloreaza in brun sau cenusiu. Ea poate fi congenitala,
traumatica sau insoteste alte manifestari cutanate, ca leziuni
palmo-plantare, leucoplazii bucale, etc.
Parakeratoza subunghiala se
deosebeste de pahionichie, cu care se poate confunda, prin faptul ca lama
cornoasa este de grosime nemodificata; totusi, marginea libera a unghiei
este ingrosata prin numeroase scuame care ridica unghia de pe pat. Obisnuit
se poate sa se insoteasca de modificari ale unghiei; ingrosare, striatii,
etc.
Se intalneste in psoriazis, eczema,
micoze, scabia norvegiana.
|
