|
BOLI DE PIELE
CUPRINS:
3.TRATAMENTUL IN BOLILE DE PIELE
Tratamentul dermatologic constituie una din cele mai importante probleme,
care intereseaza atat pacientul cat si medicul dermatolog, deoarece ambii
sunt interesati in a vindeca dermatoza in timpul cel mai scurt si de a preveni
eventualele recidive.
Tratamentul dermatozelor produse de factori etiologici cunoscuti nu ar
trebui sa intampine dificultati, deoarece se cunosc multe substante care
permit tratamenul cauzal.
In cazurile dermatozelor de etiologie necunoscuta se intalnesc numeroase
esecuri datorita neintelegerii faptelor patologice in ansamblul lor,
neglijarii descoperirii legaturilor care exista intre organism si dermatoza
respectiva si in special necunoasterii influentei pe care o are sistemul
nervos in toate manifestarile morbide ale pielii si superficialitatii cu
care se trateza aceasta problema importanta.
Toate masurile terapeutice vor fi zadarnice daca nu se va stabili de la
inceputul tratamentului rolul pe care il joaca sistemul nervos in patogenia
dermatozei respective si rolul eventualelor tulburari patologice ale
organelor interne, relatiile viscero-viscerale, viscero-corticale, care
daca raman neinfluentate de tratament, vor da loc la recidive.
Stabilirea unui tratament dermatologic rational se poate face numai dupa
stabilirea perticularitatilor care pot influenta mersul procesului morbid.
Aceste consideratii impun individualizarea tratamentului dermatologic, ceea
ce practic inseamna stabilirea metodelor de tratament adecvate starii
generale a organismului si starii locale a manifestarilor cutanate. Chiar
in deplina cunostinta a acestor particularitati, tratamentul dermatologic
necesita in majoritatea cazurilor timp si rabdare. In cursul tratamenului
se pot ivi uneori o serie de incidente, datorate reactivitatii individuale
si intolerantei, care pot face ca vindecarea sa se opreasca la un moment
dat. De aceea tratamentul bolilor cutanate este cat se poate de delicat, el
necesitand o experienta bogata, chiar si pentru medicul specialist, care se
poate lovi uneori de dificultati greu de trecut.
In general tratamentul dermatologic poate fi extern si intern.
Tratamentul extern.
Pentru tratamentul extern stau la dispozitie mijloace fizice si chimice.
Mijloacele fizice se aplica ca atare, in timp ce intrebuintarea mijloacelor
chimice in stare pura se face foarte rar. Aceste substante, in majoritatea
cazurilor, se aplica prin metode speciale, ele fiind incorporate in
diferite vehicule, care aplicate pe pielea bolnava isi exercita actiunea.
Tratamentul extern poate fi medicamentos, hidro-mineral, fizioterapie,
fitoterapie, balneoterapie.
Cel mai important desigur este tratamentul medicamentos, medicamentele
fiind constituite din doua componente: substanta chimica si vehiculul sau
excipientul.
Aceste componente se influenteaza reciproc, incat fara a lua in
considerare concentratia medicamentului, aceeasi substanta chimica produce
efecte diferite, dupa modul de aplicare. Acest fapt ofera posibilitati
enorme, pe care medicul le poate folosi in actiunea terapeutica, acomodand
modul de intrebuintare particularitatilor reactionale ale bolnavului.
Formele medicamentoase.
Se numesc excipienti diferite substante in care se incorporeaza
medicamentul activ. Exista mai multe feluri de excipienti:
1.Excipientii lichizi sunt apa, alcoolul, eterul, cloroformul, acetona,
glicerina, uleiul, etc.
Cand se prescrie un medicament in excipient lichid, se va tine seama de
solubilitatea medicamentului in lichidul respectiv. Se va alege in general
ca excipient lichid o substanta in care medicamentul activ se dizolva si in
acelasi timp, se va tine seama si de efectele pe care urmarim a le
obtine.
O solutie apoasa nu actioneza profund, in comparatie cu o solutie in
alcool, eter, etc, care dizolvand grasimea pielii, va actiona mai profund.
De asemenea trebuie avut in vedere ca solutiile sa nu fie prea concentrate,
deoarece ele pot avea o actiune caustica. Deoarece solutiile macereaza
pielea si favorizeaza patrunderea microbilor si parazitilor patogeni,
intrebuintarea lor va fi de scurta durata.
Cand substanta activa nu este solubila, medicamentul se va prescrie sub
forma de suspensie sau emulsie.
Excipientii pulverulenti(pudrele),sunt substante pulverulente de origine
minerala sau vegetala.
Pudrele minerale, mai des intrebuintate, includ oxidul de zinc, talcul,
carbonatul si subnitratul de bismut, carbonatul de magneziu, caolina.
Pudrele vegetale sunt amidonul si carbunele vegetal.
in pudre se pot incorpora substante active solide, bine pulverizate.
Pudrele trebuie sa fie fine si neiritante.
Excipientii grasi.
Grasimile sunt de trei feluri: animale, vegetale, minerale.
Excipientii grasi minerali pot fi solizi si lichizi.
Untura de porc trebuie sa fie proaspata, fiindca rancezeste repede si
devine prin aciditatea ei iritanta pentru piele. Pentru a preveni acest
inconvenient se adauga 5% tinctura de benzoe.
Lanolina este extrasa din lana de oaie. Este vascoasa, se intinde greu,
incat se poate prescrie numai cu vaselina. Este higroscopica, incat permite
incorporarea unei cantitati mari de apa, devenind moale. Ea patrunde prin
epiderm mai greu, insa are avantajul ca nu se altereaza. In lanolina se pot
incorpora si substante lichide.
Cel mai intrebuintat excipient lichid este untura de peste. Aceasta are
avantajul ca nu este iritant, patrunde usor prin epiderm si prin continutul
bogat in vitamina A, acceleraza refacerea tesuturilor. Se aplica in
prurituri rebele si in ulcere cronice, avand un efect epitelizant.
Excipientii grasi vegetali sunt si ei lichizi, solizi.
Uleiul de migdale dulci se pune in uleiurile folosite pentru par sau in
uleiul protector impotriva insolatiei. Combinarea sa cu apa este
contraindicata, deoarece se formeaza acid cianhidric, care este foarte
toxic.
Uleiul de masline este mult intrebuintat in cosmetica.
Uleiul de ricin se intrebuinteaza in medicamentele uleioase folosite
pentru ingrijirea parului.
Uleiul de In se intrebuinteaza in arsuri.
Uleiul de floarea soarelui este foarte intrebuintat si inlocuieste
uleiurile precedente.
Excipientii grasi minerali.
Vaselina se extrage din petrol, fiind cel mai intrebuintat excipient.
Are avantajul ca nu se altereaza, se intinde bine pe piele, nu este
iritanta si patrunde usor in piele. Nu se amesteca cu apa. Ea se poate
prescrie singura, sau in parti egale cu lanolina, in special cand trebuie
incorporata si o substanta apoasa.
Uleiul de parafina se foloseste in
cremele grase, nu irita pielea, nu se altereaza.
Medicamentele si actiunea lor.
Numarul medicamentelor dermatologice este mare si nu pot fi insirate in
intregime in aceasta lucrare.
Dupa actiunea pe care o realizeaza substantele chimice inglobate,
medicatia externa se imparte in felul urmator:
1.Medicatia detersiva si calmanta.
2.Medicatia antiseptica.
3.Medicatia antiinfectioasa.
4.Medicatia antiparazitara.
5.Medicatia decapanta si keratolitica.
6.Medicatia reductoare si sicativa.
7.Medicatia antipruriginoasa.
8.Medicatia excitanta si rubrefianta.
9.Medicatia decoloranta.
10. Medicatia caustica.
Medicatia detersiva si calmanta are
ca scop curatirea eruptiilor cutanate de diferite formatii secundare. In
scopul acesta se intrebuinteaza : aplicatii umede, pudre, mixturi,
glicerolatii.
Medicatia antiseptica se aplica in
tratamentul piodermitelor stafilo-streptococice, in dermatozele
impetiginizate si in alte dermatoze piococice. Ea poate folosi : lotiuni,
badijonarea, colorantii, pomezile si pastele, pudrele antiseptice.
Medicatia antiinfectioasa se bazeaza
pe metodele biologice, prin care se incearca crearea imunitatii fata de
diferiti agenti infectiosi. Local se aplica pomezi cu antibiotice,
penicilina, sulfamida, etc.
Medicatia antiparazitara. Tinctura de
iod se poate intrebuinta in tricofitiile superficiale. Acidul salicilic,
acidul benzoic se pot aplica in epidermomicoze.
Medicatia decapanta si keratolitica
urmareste exfolierea stratului cornos si indepartarea depozitelor formate
de aceastea. In acest scop se poate intrebuinta sapunul alcalin cu care se
spala regiunea afectata. Efecte decapante si keratolitice mai pronuntate
are acidul salicilic, folosit pentru indepartarea scoamelor
psoriazice.
Medicatia reductoare,
descongestionanta si sicativa are la baza preparatele cu substante avide de
oxigen. Aceasta medicatie este in acelasi timp keratoplastica,
descongestionanta si antipruriginoasa cat si desensibilizanta.
Medicatia antipruriginoasa se
foloseste la combaterea pruritului. Ea este paliativa. In bolile
pruriginoase este important sa se cunoasca cauza pruritului. Aici intalnim
lotiuni, bandijonari, pomezi, paste si mixturi. Toate formulele cu fenol,
mentol, camfor sunt adesea iritante. Ele nu se vor intrebuinta decat in
dermatozele cronice, rebele, neiritabile.
Medicatia excitanta, rubefianta si
revulsiva. In unele dermatoze se impune iritarea tegumentelor pentru
excitarea terminatiilor nervoase, cu scopul de a provoca o reactie
inflamatoare congestiva. In acest scop se folosesc tincturi alcoolice,
cloroformate pe baza de camfor, iod si diversi acizi.
Medicatia decoloranta este indicata
in tratamentul hipercromiilor consecutive dermatozelor si hiperpigmentatiei
in efelide, etc. Se folosesc lotiuni si pomezi, iar pentru calmarea
iritatiei se prescrie o mixtura de agitat.
Medicatia caustica se intrebuinteaza
pentru a distruge, cauteriza anumite tesuturi. Se intrebuinteaza acidul
fenic concentrat, clorura de zinc, acid salicilic, nitrat de argint,
arsenic.
In medicatia externa este bine sa se
tina seama de urmatoarele considerente practice:
Daca diagnosticul nu este fixat cu
precizie, este bine ca tratamentul extern sa nu modifice tabloul
clinic.
In afectiunile inflamatoare
tratamentul trebuie inceput cu medicatii neactive care pot duce uneori la
vindecare sau permit sa se precizeze toleranta pielii.
In momentul cand se schimba medicatia
este bine sa se incerce efectul ei pe un teritoriu redus. Daca tratamentul
este suportat, se va aplica pe toata suprafata eruptiei.
Cand nu se poate decide pentru o
metoda sau alta si cand eruptia este simetrica si intinsa, se poate incerca
diferite metode de tratament pe diferite regiuni.
Nu se va schimba prea des metoda
initiala, ea fiind continuata un timp bine determinat pentru a ne convinge
daca este eficace.
Cand nici o metoda nu va da rezultate
pozitive, se va examina situatia din nou, pentru a preciza daca bolnavul a
executat exact ceea ce a prescris medicul, sau daca nu exista o
reactivitate individuala sau factori microbieni care mentin starea morbida
sau daca diagnosticul nu este gresit.
Este recomandat ca in prescrierea
medicamentelor sa se tina seama ca la teritorii mici sa se aplice 20-30
grame de pomezi, paste, etc, iar la teritorii mai mari, cantitatea poate
ajunge pana la 100 de grame.
Medicatia interna in
dermatologie
Mult timp medicatia interna in
dermatologie se rezuma la iod, arsenic, mercur, sulf si calciu. Odata cu
dezvoltarea fiziopatologiei, s-a insistat pe legatura dintre dermatoze si
tulburarile sistemului nervos central si ale organelor interne. Multe
medicatii interne sunt inca empirice, bazate pe supozitii ipotetice, dar pe
viitor se va pune un accent deosebit pe legatura dintre dermatoze si bolile
organelor interne. Conceptiile asupra efectelor diferitelor substante
medicamentoase sunt privite sub influenta pe care o exercita sistemul
nervos in mecanismul de vindecare. De altfel, chiar tratamentele locale pot
produce unele reactii reflexe care contribuie la vindecarea procesului
morbid.
Diverse medicamente intrebuintate in
combaterea tulburarilor metabolismului general, a tulburarilor
gastro-intestinale, a tulburarilor privind sistemul endocrin, au dat
rezultate spectaculoase si in combaterea unor afectiuni
dermatologice.
Alimentatia si regimul alimentar s-au
dovedit ca nu sunt doar un factor adjuvant in dermatologie. S-au obtinut
rezultate spectaculoase in tuberculoze cutanate si in toate dermatozele
unde exista o retentie clorurata cu tendinta la formare de eczema. De
asemenea s-a observat ca in dermatozele care au ca punct de plecare o
tulburare gastro-intestinala, instituirea unui regim alimentar este o
conditie indispensabila pentru obtinerea unor vindecari cat mai
grabnice.
In dermatozele pruriginoase, in
toxidermiile alimentare este bine sa se evite in mod special bauturile
spirtoase, cafeaua, ceaiul, ciocolata, carnea conservata, mezelurile,
condimentele, branzeturile fermentate.
Vaccinoterapia este indicata in
piodermii, furunculoza, erizipel.
Anatoxina stafilo-streptococica da si
ea rezultate bune in stafilo-streptodermii.
Antibioticele pot fi folosite in
erizipel, furunculoza si in infectii secundare din eczeme, arsuri,
toxicodermii.
|
