|
BOLI DE PIELE
7.DERMATOZE ALERGICE
Sub numele de dermatoze alergice se
desemneaza o serie de afectiuni cutanate produse prin
"sensibilizarea" organismului fata de anumite substante exo-sau
endogene. Tegumentul sensibilizat capata proprietatea de a reactiona fata
de aceste substante intr-un mod cu totul deosebit(alergie=reactie
modificata). In acest grup de dermatoze intra eczema, urticaria,
prurigourile, neurodermitele, unele eruptii profesionale si unele
eritrodermii.
Eruptii cutanate alergice
alimentare
In afara de intolerantele prin substante
chimice trebuie descrise si intolerantele alimentare. Acestea au
manifestati clinice deosebit de variate(cel mai adesea sub forma de
urticarie), asa ca alimentul in cauza nu poate fi identificat numai dupa
aspectul leziunilor. Intolerantele alimentare sunt precedate sau insotite
adesea, dar nu obligatoriu, de tulburari generale si digestive(greata,
varsaturi, diaree, temperatura, ameteala. Printre alimentele cele mai des
incriminate citam: carnea si pestele conservat, sarat, afumat; vanatul;
branzeturile fermentate; ciupercile; capsunile; cafeaua; alcoolul.
Ca tratament se recomanda suprimarea
alimentului in cauza, regim alimetar hipotoxic si
nealergizant(faino-vegetarian), medicatia nespecifica amintita la eruptiile
medicamentoase, antihistaminice, oxigenoterapia. Uneori se incearca dupa
disparitia eruptiei obisnuirea organismului cu alimentul respectiv, prin
administrarea lui in doze minime si progresive.
Rezultate deosebite s-au obtinut in
aceste cazuri in urma folosirii ceaiului Imuniplant.
Eczema
In evolutia unui placard de de eczema
deosebim cinci faze:
1.Faza eritematoasa, se
caracterizeaza printr-o roseata mai mult sau mai putin intensa, insotita,
in special la nivelul regiunilor bogate in tesut conjunctiv lax, de un edem
de intensitate variabila.
2.Veziculatia. Pe fondul de roseata
descris nu intarzie sa apara numeroase vezicule de dimensiunile unui varf
de ac, avand continut clar, transparent.
3.Faza de zemuire este caracterizata
prin ruperea veziculelor si revarsarea continutului lor la suprafata
pielii. In aceasta perioada placardul apare presarat de mici orificii care
nu sunt altceva decat craterele veziculelor. In cazurile cu zemuire
intensa, toata suprafata placardului este inundata de un lichid citrin.
Prin uscarea acestui exudat rezulta cruste de culoare cenusie-galbuie sau
bruna.
4.Faza de epiderm subtiat si lucios.
Dupa un timp variabil, zemuirea inceteaza, crustele cad si nu se mai refac,
iar epidermul subtiat continua sa ramana rosu, capatand un aspect neted, si
lucios ca si cum ar fi uns cu un lac.
5.Faza de descuamare. Placardul
epidermizat se acopera de scuame lameloase sau furfuracee, care se reproduc
un timp oarecare, pana ce pielea isi reia culoarea si aspectul
normal.
Succesiunea diverselor faze descrise nu
se produc sincron, la intreaga eruptie. Aceste faze pot coexista la
suprafata aceluiasi placard, fapt datorita caruia eruptia eczematoasa, in
ansamblul sau capata un caracter polimorf. In practica, tabloul eczemei
prezinta uneori devieri de la tipul descris, fie prin scurtarea sau
prelungirea peste masura a uneia sau mai multora din fazele descrise mai
sus, fie prin modificarile imprimate eruptiei de regiunea unde ea se
dezvolta.
Dintre simptomele subiective semnalam
senzatia de arsura din perioada de inceput si pruritul care este aproape
constant in toate stadiile evolutive ale eczemei, uneori devenind
insuportabil.
Eczema poate fi acuta, cand apare
brusc, fiind insotita de un prurit accentuat, eritem intens, edem si
veziculatie si cronica in care veziculatia si exsudatia este mai redusa,
predominand eczema uscata si uneori lichenificarea. Eczema cronica
evolueaza de obicei sub forma de izbucniri succesive.
Cele mai cunoscute forme ale eczemei
sunt: eczema vulgara, eczema papulo-veziculoasa si eczema numulara.
Eczema papulo-veziculoasa se
caracterizeaza printr-o eruptie diseminata, constituita din leziuni
papulo-veziculoase grupate sau izolate, cu baza eritematoasa putin
reliefata. Vezicula centrala este mica, poate sa se usuce fara a se rupe
sau poate fi deschisa prin scarpinat, lasand sa se scurga o picatura de
serozitate, care se transforma in crusta punctiforma.
Eczema numulara este constituita din
placarde rotunde sau ovale bine delimitate. Placardul are caracterele unei
eczeme veziculoase sau papulo-veziculoase. Cateodata, centrul se turteste,
se usuca si se acopera de cruste sau scoame, pe cand la periferie persista
vezicule active. Locurile de predilectie sunt: fata dorsala a mainilor, a
picioarelor, articulatia pumnului si tibio-tarsiana.
Eczema apare la orice varsta, insa
este mai frecventa la sugari, in prima copilarie si la adulti. Factorii
care intervin in etiologia acestui sindrom sunt impartiti in predispozanti
si provocatori.
1.Cauzele predispozante, desi foarte
numeroase, au o semnificatie etiologica greu de precizat.
Ereditatea si predispozitia familiala
joaca un rol important in eczema sugarului si in unele eczeme ale adultului
si dimpotriva nu intervin sub nici o forma in dermatitele de contact
Starea pielii are rol important in
patogenia eczemei, deoarece reactivitatea cutanata depinde, printre altele
si de conditiile locale. Pielea subtire, saraca in pigment, seboreica, sau
hiperhidrotica, este mai susceptibila la actiunea toxica si chiar la cea
sensibilizanta a agentilor chimici. Xerodermia(pielea uscata)constituie de
asemenea un factor predispozant pentru eczema. Staza venoasa, conditiile
trofice speciale, consecutive varicelor, favorizeaza aparitia
eczemei.
Afectiunile viscerale au fost
socotite de catre multi specialisti ca una din cauzele importante ale
eczemei. Tractului digestiv i s-a atribuit de multe ori un rol important,
considerandu-se ca ar favoriza patrunderea alergenilor in organism. Se
cunosc cazuri de eczema (ce coexista cu tulburari gastrice sau cu o colita
latenta sau manifestata) care evolueaza favorabil dupa tratarea afectiunii
digestive.
Alterarea functiilor hepatice, mai
ales a celei antitoxice, este deseori incriminata in etiogia eczemei,
sustinandu-se ca la eczematosi celula hepatica n-ar fi capabila sa
asimileze heteroproteinele resorbite la nivelul intestinului, lasandu-le sa
sensibilizeze pielea pe cale hematogena. Celula hepatica insuficienta lasa
sa treaca in circulatie o mare cantitate de substante histaminice. Chiar
daca de cele mai multe ori probele functionale hepatice la eczematosi sunt
negative, nu se poate minimaliza rolul ficatului in protejarea organismului
fata de substantele toxice resorbite prin mucoasa intestinala.
Glandele endocrine, joaca si ele un
rol important in crearea acelei predispozitii morbide despre care am
vorbit. Se stie ca pubertatea face uneori sa dispara o eczema anterioara
acestei periode. Se cunosc cazuri de eczema a caror evolutie este ritmata
de menstruatie, de cele mai multe ori agravandu-se in timpul acesteia
Menopauza intervine de asemenea in
etiologia eczemei, favorizand aparitia sensibilizarii. Sunt dese cazurile
de eczema si prurigo aparute o data cu instalarea menopauzei.
Disfunctiile glandei tiroide au de
asemenea oarecare rol in aparitia eczemei. S-a demonstrat experimental ca
animalele tiroidectomizate nu pot fi sensibilizate decat dupa ingestia sau
injectarea de extract tiroidian.
Un rol important poate fi atribuit si
glandelor corticosuprarenale si hipofizei in aparitia eczemelor. Este bine
cunoscuta actiunea antialergica a cortizonului si ACTH-lui.
Factorii alimentari si tulburarile de
nutritie. Se cunosc fapte clinice si experimentale care arata rolul jucat
de acesti factori in producerea eczemei. Trebuie retinut ca dezechilibrele
nutritive favorizeaza eczema, atat atunci cand ratia alimentara este
insuficienta, cat si atunci cand este crescuta.
Un regim hipoalimentar, sarac in
proteine face ca acestea sa fie absorbite, insuficient digerate si deci,
susceptibile de a juca rolul de alergen. Hipoproteinemia constatata la unii
eczematosi, de multe ori nu este cauza afectiunii, ci efectul pierderii de
plasma care se produce in faza zemuinda a eczemei. Excesul de hidrati de
carbon, ca si reducerea ratiei de acizi grasi nesaturati, favorizeaza
aparitia eczemei mai ales la sugari si copii mici. Bazati pe aceste
considerente, unii autori au vazut in eczema o maladie carentiala si
recomanda tratamentul cu vit.F, care da unele rezultate mai ales la
copii.
Carentele de vitamine C, K si P ingreuneaza
procesele de oxidoreducere celulara si maresc permeabilitatea capilara, iar
ratia insuficienta de vitamine din grupa B nu asigura troficitatea si
protectia normala a pielii. Toate aceste tulburari biochimice tisulare
favorizeaza aparitia eczemei. Experimental s-a aratata ca animalele in
carenta de acid pantotenic fac un sindrom cutanat asemanator seboreei, iar
cele lipsite de vitamina B6 fac dermite eczematiforme.
Deficitele alimentare, tulburarile
metabolismului intermediar, si ale functiilor endocrine influenteaza
metabolismul electrolitilor si apei din organism si totodata actioneaza
asupra echilibrului acido-bazic, factori incriminati, de asemenea, in
etio-patogenia eczemei.
Se stie ca la unii eczematosi
calcemia este scazuta. Important este de asemenea continutul umorilor in
sodiu si magneziu. Modificarea echilibrului acido-bazic consta de obicei in
tendinta la alcaloza. Nu este exclusa nici posibilitatea unei
acidoze.
S-a dovedit ca metabolismul apei din
organism are legatura cu provocarea exudatului, mai ales in eczema
sugarului.
Corectarea acestor dezechilibre
metabolice este de multe ori urmata de vindecarea eczemei, aceasa fiind
explicata si de faptul demonstrat ca numai band un anumit ceai(Imuniplant
sau Deniplant), anumite afectiuni cutanate s-au rezolvat favorabil.
Infectiile cronice si infectia de
focar(dentara, sinuzala, amigdaliana, colecistica, apendiculara)
favorizeaza sensibilitatea organismului, intretinand starea de excitatie a
focarelor corticale responsabile de tulburarile cutanate. Uneori focarele
de infectie constituie sursa de reactogen care a sensibilizat pielea,
eczema comportandu-se ca o eruptie secundara fata de focarul infectios
primitiv extracutanat.
Rolul sistemului nervos central si al
tulburarilor neurovegetative trebuie relevat in mod deosebit. Eczematosii
sunt adesea bolnavi surmenati, iritabili, cu somnul neregulat, cu reactii
exagerate, cu lipsa de inhibitie sau inertie patologica, intr-un cuvant
sunt indivizi cu un sistem nervos mai excitabil, neechilibrat sau intr-o
perioada de reactii anormale.
2. Cauzele provocatoare sunt si ele
foarte numeroase. Ele pot fi impartite in cauze externe si cauze
interne.
a)Cauzele externe. Orice excitanat
extern, actionand puternic sau repetat asupra pielii, poate declansa o
eczema. Astfel actioneaza agentii mecanici si fizici, ca traumatisme mici,
frigul, caldura, radiatiile solare, vantul.
Agentii chimici si medicamentosi sunt
foarte frecventi. In afara de agentii chimici semnalati in capitolele
anterioare, mai citam sapunul, cosmeticele, vopselele de par, colorantii
tesaturilor, etc. Mai mentionam aici si polenul si sucurile unor plante ca
primula, crinul.
Unele insecte, prin contactul sau
prin intepaturile lor, pot fi factori eczematogeni.
Microbii care se gasesc la suprafata
tegumentelor ca si diversii paraziti criptogamici pot provoca de asemenea
eczeme in unele circumstante.
Sediul de predilectie al eczemelor
microbiene este in general in santul retroauricular, plica inghino-crurala,
regiunea perianala, axila si gambele, iar pentru cele determinate de
parazitii criptogamici, regiunile inghino-crurale, submamare, plantare,
palmare si interdigitale.
b)Cauzele interne sau care actioneaza
pe cale interna pot fi :alimentare, medicamentoase, metabolice.
-Cele mai variate alimente, indeosebi
cele proteice, pot fi in cauza. Citam astfel: carnea, in special cea
conservata, pestele, crustaceele, ouale, branzeturile, laptele, iar uneori
legumele si fructele.
-Medicamentele ingerate sau injectate
provoaca rareori eruptii de tip eczema.
-Produsele metabolice anormale, care
apar in cursul diverselor afectiuni gastro-intestinale, hepatice, diabet,
uricemie sunt uneori cauze provocatoare.
Pentru identificarea sustantei
provocatoare se recomanda practicarea testelor, care uneori dau rezultate
concludente.
Patologia eczemei
Eczema fiind considerata o reactie
alergica, rezulta prin sensibilizarea pielii fata de un alergen cu care a
venit in contact pe cale externa sau interna. In conceptia imunologica a
eczemei se admitea ca tesuturile supuse contactului cu alergenul produc
anticorpi capabili, la un nou contact, sa intre in conflict cu acesta.
Conflictul antigen-anticorp, declanseaza mediatori chimici de tipul
histaminei si substantelor inrudite care produc leziuni eczematoase. S-a
demonstrat ca in declansarea accidentelor alergice intervine si
acetilcolina.
Putem spune totusi ca alergia este o
latura a cresterii reactivitatii generale a organismului.
Adesea, antigenul nu poate fi pus in
evidenta, iar reactia eczematoasa este declansata de alti factori.
a)Uneori excitantii care provoaca
eczema se asociaza in conditiile de munca, de viata, de alimentatie, cu
alti excitanti. Acestia din urma pot astfel deveni excitanti conditionali
si pot provoca aparitia eczemei, fara ca primul excitant sa mai actioneze.
Astfel se explica asa-zisele polisensibilitati.
b)In alte cazuri, excitantii care
actioneaza, fie asupra exteroceptorilor, fie asupra interoceptorilor
organelor interne, provoaca la nivelul capatului central al analizatorului
cortical focare de excitatie. Daca actiunea acestor excitanti este
puternica, focarele de excitatie patologica nu dispar, ci persista pe
scoarta, devenind focare de excitatie vestigiala, remanenta, stagnata. Din
aceste focare pleca iradieri, excitatii aferente care ajung la piele si
provoaca modificari morfologice eczematoase, prin tulburarea functiei
trofice, vasomotoare, pe care scoarta o excita asupra tegumentului.
Focarele de excitatie stagnata, care
persista la nivelul scoatei cerebrale in urma unei eczeme, explica si
faptul ca actiunea unor excitanti indiferenti in perioada de excitatie
stagnanta, dominanta, are drept rezultat reactivarea acestui focar si ca o
consecinta reaparitia eczemei.
In toate aceste cazuri joaca un rol
important tipul sistemului nervos si tulburarile in dinamica scoartei
cerebrale care apar in cursul nevrozelor, diferitelor toxiinfectii,
traumatismelor psihice. Unii autori ar explica alergia ca o consecinta a
unor fenomene fazice in zonele corespunzatoare ale scoartei cerbrale, cu
faza paradoxala, in care un excitant slab provoaca un efect intens.
In sfarsit mai trebuie explicata
patogenia unor leziuni la distanta, diseminate sau generalizate, care apar
la bolnavii cu eczeme la inceput localizate. Aceste leziuni, etichetate
secundare, sunt considerate ca fiind datorate sensibilizarii. Putem vedea
adesea cum leziunile se disemineaza in perioada de exacerbare a focarului
initial si retrocedeaza spontan cand leziunea initiala se
amelioreaza.
In legatura cu etio-patogenia unei
eczeme, adesea si aspectul clinic este diferit.
Astfel, cand cauza predominanta este
externa, vorbim in general de o dermita exematiforma de contact, sau
microbiana, parazitara. Acestea sunt localizate, fara tendinta de
diseminare, retrocedand uneori la indepartarea cauzei si la un tratament
local.
Dimpotriva, cand eczema este de cauza
interna aspectul clinic este altul. Eczema este de la inceput foarte repede
diseminata, are evolutie cronica, recidivanta, cu puseuri multiple si este
rebela la tratamentul local.
Mai trebuie aratat aici ca si atunci
cand cauza provocatoare, ocazionala, a fost locala si deci leziunile incep
intr-un teritoriu limitat, daca exista o predispozitie organica, nervoasa,
aspectul clinic se modifica repede si ia tipul de eczema de cauza
interna.
Tratamentul eczemei
Se recomanda ca in tratamenul eczemei
sa se tina seama de urmatoarele principii:
1.Cercetarea si eliminarea cauzelor
care au favorizat sau determinat densibilizarea pielii.
2.Eczema fiind o reactie centrala
nervoasa cu un mecanism patogenic complex, tratamentul trebui sa urmareasca
intreruperea lantului fizio-patologic, mai ales la nivelul sistemului
nervos.
3.Eczematosii se sensibilizeaza cu
usurinta fata de substantele medicamentoase aplicate pe piele in scop
terapeutic, motiv pentru care se recomanda multa prudenta in indicarea
tratamentelor locale.
Eczema la sugar si copil
Eczema primei copilarii, indeosebi a
sugarului, trebuie studiata aparte, deoarece are caractere clinice,
etio-patogenice particulare si necesita un tratament deosebit, in special
din punct de vedere dietetic. Eczema la copil apare devreme si in general
se vindeca pana la doi ani, rareori mai tarziu. Dupa patru ani, eczema are
aceleasi caractere ca si aceea a adultului.
Dupa momentul aparitiei, dupa
topografie, aspect clinic si evolutie, se pot descrie doua tipuri clinice
de eczema la sugar: 1.eczema seboreica si 2 eczema propriu-zisa.
1.Eczema (sau dermita) seboreica
incepe totdeauna in primele 2-3 luni dupa nastere. -Eczema cefalica incepe
la nivelul pielii capului si se manifesta prin scuame-cruste cenusii-glbui,
grase, suculente, aderente de par, care este aglutinat. Cand se inlatura
crusta prin dezlipire sau prin sectionarea firelor de par, se observa
dedesubt o suprafata rosie aprinsa, neteda, zemuinda. Trebuie precizat ca
nu se gasesc nici vezicule ca in eczema propriu-zisa, nici exulceratii ca
in impetigo. Foarte repede leziunile se intind la urechi, la sprancene,
apoi partial la obraz, in plicile gatului. Elemente izolate rotunde de 1-2
cm diametru scuamo-crustoase sau scuamoase, vag psoriaziforme, pot aparea
pe restul toraco-abdomenului, indeosebi in regiunea subombilicala.
Tratamentul eczemei seboreice trebuie
sa fie in primul rand local. Deoarece compresele umede sunt adesea greu
suportate, se recomanda mai curand ca inlaturarea crustelor sa se faca cu
vaselina sau cu ulei cu acid salicilic 2%. Apoi se aplica unguente
specifice. In perioada de vindecare si spre a preveni recidivele se
recomanda o igiena riguroasa, pudraj larg cu pudre minerale sau aplicare de
ulei fiert.
Din punct de vedere dietetic, unele
reguli generale care vor fi dezvoltate la eczema propriu-zisa isi gasesc si
aici aplicarea. Este bine adesea de a se adauga in alimentatie 200 g de
lapte de vaca. Biotina da de asemenea rezultate bune.
Eczema propriu-zisa a sugarului apare
totdeauna mai tarziu si anume dupa luna a treia, adesea la 5-6 luni.
Localizarea obisnuita este la nivelul fetei, anume la mijlocul obrajilor,
unde formeaza doua placi simetrice rotunde de 5-8cm diametru. Mijlocul
barbiei, ca si centrul fruntii pot fi de asemenea interesate. Pielea
capului, urechile, gatul sunt mai rar interesate. Pruritul este foarte
intens si rebel. Din cauza scarpinatului violent se formeaza excoriatii si
cruste hematice.
Daca se face greseala de a se vaccina
copii atinsi de eczema, apare uneori o vaccina generalizata, cu leziuni in
special pe zonele eczematoase, cu stare generala grava.
Tratamentul.
Dietetica constituie punctul esential
al tratamentului. Aceasta trebuie adaptata tinand seama de doua elemente
esentiale: indreptarea greselilor in alimentatie si adoptarea regimului in
legatura cu tipul eczematosului. Astfel copiii slabi, distrofici, vor fi
hraniti abundent si nu subalimentati. Nu se va suprima laptele de mama
decat cu totul exceptional si atunci se va trece la laptele de vaca diluat,
acidulat, smantanit, adaugat cu faina. La copiii pastosi se vor da putine lichide
si alimente fara sare pentru a-i deshidrata. La copiii grasi se va da o
alimentatie limitata, asa incat sa nu mai cresca exagerat in greutate. In
toate cazurile daca eczema este rebela se va tinde la scaderea cantitatii
de lapte, indeosebi dupa 4 luni. Alimentatia se va completa printr-un regim
bogat in vitamine, cu legume, fructe(supe, pireuri de legume fierte in apa
fara sare, compot, zeama de rosii daca este tolerata, de lamaie ). La
copiii mai mari, cura de legume si fructe crude poate da rezultate bune. De
la 4-5 luni se poate introduce in alimentatie ceaiul DENIPLANT BABY.
O regula esentiala este ca copilul sa
nu fie subalimentat, sa nu slabeasca(exceptie copiii grasi). Este
preferabil ca copilul sa cresca in mod normal in greutate chiar pastrandu-si
eczema, decat sa se amelioreze de eczema dar sa slabeasca.
Tratamentul intern trebuie adaptat
cazului si stabilit numai de medicul curant. Extractele tiroidiene sau
pancreatice pot fi incercate cu prudenta. Antihistaminicele de sinteza au
dat unele rezultate, dar inconstant, partial sau trecator. Ele nu sunt
lipsite de inconveniente. Corticoterapia nu trebuie aplicata decat rareori,
in puseuri acute si o vreme limitata.
Schimbarea de aer(campie sau
altitudine moderata) influenteaza adesea favorabil evolutia eczemei.
Tratamentul local este foarte
important. In primul rand se va evita scarpinatul prin aplicarea de
pansamente. In perioadele acute se vor aplica comperese cu solutii slabe de
ceai de musetel, acid boric, borax. Foarte repede, indeosebi in fazele
subacute, se va trece la creme, paste, apoi progresiv se vor adauga si
reductoare usoare sau mijlocii. Copiii nu vor fi spalati cu sapun, ci
stersi cu ceai de musetel, acid boric, ulei vegetal. Se preconizeaza bai
ceva mai rare si atunci caldute, cu amidon sau tarate.
Eczematidele
Eczematidele reprezinta un grup de
dermatoze eritemato-scuamoase, pruriginoase, avand aspect histologic si
mecanism patogenic asemanator eczemei.
Eczematidele figurate seboreice
debuteaza prin leziuni punctiforme. cu contur net, de culoare rosie sau
roz, acoperite de scuame de aparenta groasa. Pe masura ce leziunile se
intind in suprafata, centrul lor capata o culoare rosiatica-galbuie, iar
periferia usor reliefata isi pastreaza culoarea rosie. Elementul ajuns la
dezvoltarea sa completa este rotund, numular, acoperit de scuame, avaand
acelasi aspect ca si in leziunile initiale. Diagnosticul eczematidelor
trebuie diferentiat de pitiriazisul versicolor, a carui coloratie este
cafenie deschis, uneori roz palid, este nepruriginos, sau de psoriazisul
numular, care are scuama mai groasa si uscata.
Eczematidele pitiriaziforme sunt
eruptii eritemato-scuamoase ale caror elemente se pot localiza sau disemina
pe intreg trunchiul, la membre si la nivelul pielii capului.
Eczematidele psoriaziforme difera de
precenentele prin faptul ca elementele eruptive sunt acoperite de scuame
mai groase, stratificate, iar eruptia are tendinta la extensie si
persistenta. Aceste eczematide se deosebesc de psoriazis prin aspectul
grasos al scuamei si prin absenta semnului petei de lumanare. In plus, la
eczematidele psoriaziforme, marginile placilor sunt mai putin netede decat
la psoriazis.
Tratamentul acestor eczematide este aproape
identic cu cel al eczemei, deoarece acestea reprezinta o forma accentuata
de eczema.
Neurodermita sau lichenul simplex
cronic
Neurodermita este constituita din
unul sau mai multe placarde lichenificate, conditionate de prurit si de
consecinta sa, scarpinatul. Uneori neurodermita este primitiva, sau
propriu-zisa, alteori este secundara eczemei. Pielea din regiunile
interesate sufera modificari speciale, gratie carora se ingrasa, devine
uscata, rugoasa, cu santurile interpapilare mult accentuate.
Se disting doua forme de
neurodermita: cronica si difuza.
1.Neurodermita cronica circumscrisa
debuteaza prin prurit, intermitent, care se exacerbeaza seara si sub
influenta abuzurilor alimentare sau a emotiilor. Scarpinatul consecutiv
pruritului produce modificari ale pielii din regiunea afectata, care devine
rosiatica si prezinta niste ridicaturi aplatizate,usor lucioase. Aceste
modificari se accentueaza progresiv si realizeaza aspectul caracteristic
perioadei de stare a bolii.
Pruritul care precede aparitia
leziunilor persista in tot cursul evolutiei lor. Acest simptom apare
intermitent in crize si antreneaza nevoia de scarpinat.
Dermatoza are evolutie cronica,
prelungita, putand persista ani de zile, sau disparand spontan, ca sa
reapara mai tarziu in alta regiune.
2.Neurodermita difuza se diferentiaza
de forma precedenta, prin faptul ca pruritul si lichenificarea sunt
difuze.
Aparitia leziunilor este precedata de
prurit generalizat si intermitent. Sub influenta scarpinatului apar mai
intaI papule punctiforme latite si lucioase, care cu timpul conflueaza
producand placarde lichenificate, difuze, cu marginile neregulate.
Neurodermita trebuie diferentiata de
eczema cronica lichenificata, care totdeauna este precedata de veziculatie
si zemuire, precum si de lichenul plan, in care papulele ovalare plane,
lucioase, au in centrul striatii caracteristice si sunt de obicei
izolate.
Tratamentul urmareste in primul rand
scaderea pruritului. Pentru aceasta sunt indicate dupa caz, curele
helio-marine, baile de namol si curele cu ape minerale arsenicale sau
sulfuroase.
Urticaria
Urticaria este o eruptie cutanta
acuta, pruriginoasa, caracterizata prin papule sau placi reliefate albe sau
rosiatice, asemanatoare cu leziunile produse prin contactul cu frunzele de
urzica.
Aparitia ei traduce o reactie
alergica, predominant vasculara, a unor indivizi sensibilizati fata de
alergeni macromoleculari.
Urticaria apare brusc, uneori
insotita de febra, tulburari gastro-intestinale (greturi, varsaturi, diaree,)simptomul
initial care atrage atentia bolnavului este pruritul, dupa care apar in
cateva minute leziunile urticariene caracteristice.
Pruritul este un simptom subiectiv
constant. Scarpinatul determina aparitia de noi leziuni urticariene.
Eruptia urticariana este
caracterizata prin faptul ca elementele dispar dupa cateva ore, ca sa
reapara dupa intervale variabil, in acelasi loc sau in alte regiuni.
La unii urticarieni, simpla frecare a
pielii cu unchia este urmata de aparitia unei dungi rosii, care in 40-90
secunde ia aspect urticarian.Acest fenomen se numeste dermografism figura
.Dermografismul dureaza luni si chiar ani de zile.
Pruritul
Pruritul este o senzatie particulara
care provoaca scarpinatul; el este la fel de nedefinit ca si senzatia
tactila, termica, etc.
Cauzele pruritului sunt multiple:
eczeme, interne, toxice, autotoxice, ect.In general aceste cauze se
asociaza, formand asa-zisa sumatie pruriginoasa, dominata de un factor
neurogen cortical.
Unicul simptom obiectiv al pruritului
este leziunea de scarpinat. La inceput, bolnavul cauta sa domine nevoia
imperioasa de a se scarpina, ca pana la urma sa cedeze, scarpinandu-se
violent si producandu-si excoriatii.
Crizele pruriginoase dureaza 5-15
minute, uneori o ora si chiar mai mult. Frecventa si ritmul crizelor nu
urmeaza nici o regula.
Pruritul poate fi difuz, generalizat,
sau localizat intr-o regiune cutanata mai mult sau mai putin intinsa. De
obicei nu este permanent si egal in intensitate, ci prezinta exacerbari
vesperale si nocturne, cu intermitente caracteristice.
Criza de prurit poate fi acuta sau
sub acuta, insotita de nevoia imperioasa de scarpinat, care da o senzatie
de voluptate si o data declansata nu mai poate fi oprita.
Consecintele imediate ale
scarpinatului sunt variate si in strict raport cu intensitatea lui. Ele pot
merge de la simplul eritem trecator, pana la excoriatiile liniare
caracteristice.
Consecintele tardive ale pruritului
sunt datorate in special, infectiei secundare cu piococi, carora
scarpinatul le da posibilitatea sa patrunda in piele si sa realizeze
aspecte variate de piodermite.
Se vorbeste de prurit-simptom atunci
cand acesta insoteste o dermatoza oarecare si de prurit-boala cand este
insotit de leziuni cutanate caracteristice.
Din punct de vedere clinic se disting
doua forme de prurit-boala:generalizat si localizat.
Dishidroza
Dishidroza este o dermatoza
veziculoasa localizata la extremitati, cel mai des pe palme si plane, in
spatiile interdigitale si pe partile laterale ale degetelor.
Eruptia apare brusc, mai ales in
anotimpurile calde, fiind precedata de prurit si uneori de tumefierea
extremitatilor. Leziunea elementara este o vezicula, la nivelul careia
pielea isi pastreaza culoarea normala sau este mai usor congestionata.
Veziculele au la inceput marimea unui varf de ac, ating repede dimensiunile
unui bob de linte. Vezicula de dishidroza este dura la pipait si are un
acoperis epidermic gros, rezistent si transparent. Ea contine un lichid
clar, filant.
Dishidroza propriu-zisa evolueaza in
10-15 zile, vindecandu-se spontan, dar recidiveaza frecvent.
Tratamentul dishidrozei trebuie sa se
raporteze la cauza care a produs dermatoza. In primul rand trebuie cautate
si tratate focarele micotice. Alteori trebuie decelate si tratate focarele
de infectie cu piococi(amigdalian, dentar, etc)
Ca tratament local se recomanda:
alcool iodat si salicilat 1-2% sau alte preparate antimicotice. Pentru
dishidrozele de cauza nedeterminata, tratamentul este identic cu acela al
eczemei.
|
