|
CE ESTE
PIELEA 3.METABOLISMUL
SI FUNCTIILE PIELII
Materia vie se caracterizeaza printr-un proces
continuu de uzura si refacere a protidelor protoplasmei. Acest proces
reprezinta metabolismul cu latura lui de anabolism si catabolism(asimilare
si dezasimilare).
Macromolecula protidica este formata din inlantuirea unui numar mare de
aminoacizi si prin polimerizare.
La materia vie, metabolismul se caracterizeaza prin doua procese
fundamentale: de sinteza si de degradare. Orice dezechilibru care se
produce intre acestea, va duce la tulburari metabolice care se vor
manifesta prin diferite alterari cutanate.
Desfasurarea normala a metabolismului cutanat asigura pielii o serie de
functii care sunt menite sa realizeze apararea organismului fata de noxele
care, in contact cu mediul extern, pot atinge integritatea pielii.
Aceste functii, in concluzie sunt functii de aparare.
Functia epidermului
Functia epidermului se concrertizeaza in cheratinizare si in producerea unei
substante grase, grasimea cornoasa, care inhiba stratul cornos.
Cheratinizarea rezulta din procesele metabolice, care se petrec
fiziologic in celulele epidermice cu scopul de a se forma in stratul cornos
un invelis compact si rezistent la actiunile variate din mediul
extern.
Grasimea cornoasa contine in abundenta colesterol, acizi grasi
nesaturati formand o adevarata grasime de culoare bruna deschis.
Functia Dermului
Spre deosebire de cea a epidermului, a carui activitate tinde in special
la formarea invelisului cornos imbibat de grasime, functia dermului este
mai variata si mai complexa.
Dermul este un mare laborator care intervine in nutritia pielii. In derm
se desfasoara circulatia sangvina, care are ca scop asigurarea aportului
substantelor nutritive, pe de o parte, si transportul deseurilor de
dezagregare a substantelor nutritive spre organele de eliminare pe de alta
parte, in afara de unele substante, care pot fi eliminate direct pe
suprafata pielii.
Circulatia in piele este asigurata prin vasele sangvine si
limfatice.
Ultimile cercetari fiziologice au aratat ca in piele, pe langa
circulatia sangvina, exista o circulatie intra- si extracelulara.
3.Pigmentul si melanogeneza
In piele si formatiunile ei anexe se gaseste pigment, a carui cantitate
este conditionata de rasa, de influenta mediului si de anumite stari
fiziologice. In general, regiunile pielii care sunt expuse actiunii razelor
solare sunt mai pigmentate decat cele acoperite.
Pigmentul care se gaseste in piele este format din melanina.
Trebuie subliniat ca substantele chimice (cupru, fier, zinc, magneziu),
radiatiile si factorii alimentari joaca un rol insemnat in pigmentogeneza
si ca acest fenomen biologic este supus unor stimuli fizico-chimici
variati, care concura cu totii la formarea pigmentului.
4.Schimburile pielii
Permeabilitatea.
Invelisul cornos, impregnat de grasime, face ca pielea sa aiba o
permeabilitate redusa, care variaza in raport cu diferite stari fiziologice
sau patologice.
Pielea este permeabila pentru grasimi, cu atat mai mult cu cat ele sunt
mai fluide. Cea mai mare putere de patrundere o au uleiurile. Daca
patrunderea se face printr-o aplicare simpla si lenta dureaza 2-5 ore. Daca
se fac frictiuni poate dura 5-10 minute. Puterea de patrundere este
favorizata de vascozitatea grasimii.
Resorbtia medicamentelor incorporate in grasimi este posibila.
Pielea este permeabila si pentru gaze, insa intr-o mai mica
masura.
Pielea este permeabila pentru substante volatile ca terebentina, eterul,
cloroformul, iodul, alcoolul, etc.
Conductibilitatea.
Pielea este buna conducatoare de caldura si electricitate. Umiditatea,
congestia vasculara, subtierea stratului cornos, maresc aceasta
conductibilitate.
Pielea este imbibata de o solutie de electroliti, care se gasesc in
concentratii variabile. Ea este sediul unor procese electrochinetice si
unor curenti electrici, caracterizati printr-un potential de rezistenta
electrica intr-o continua schimbare, in raport cu irigatia sangvina si de
asemenea cu electricitatea atmosferica. Pielea are rolul de a echilibra
diferentele de potential electrostatic intre incarcarea electrica a
mediului inconjurator si mediul intern.
|
